Archive for October, 2009

Hai mai repede, sa terminam !!!

Friday, October 30th, 2009

Aceasta este cea mai des intalnita greseala pe care o fac beneficiarii proiectelor imobiliare. Cred ca premizele acestei greseli sunt atat de inradacinate in mentalitatea si in subconstientul nostru in asa fel incat este aproape imposibil pentru un beneficiar sa nu cada in aceasta capcana. Chiar si noi, atunci cand ne aflam in postura de benficiari ne trezim de multe ori ca ne grabim doar de dragul ideii de a termina.

De fapt, greseala este simpla si poate fi enuntata asa: La finalul unei lucrari, beneficiarul tracasat si obosit de costurile mari, timpul lung de executie si disconfortul generat de un santier, ajunge sa accepte si sa faca tot felul de compromisuri sperand sa termine si sa incheie lucrarea mai repede.

Probabil ca suntem grabiti din nastere – intotdeauna incercam sa atingem orizontul si vrem sa o facem cat mai repede.

Cauzele acestei probleme cred ca se gasesc in momentul in care bietul beneficiar vede luminita de la capatul tunelului si, bucuros ca in sfarsit calvarul se apropie de final, accelereaza fara sa se gandeasca la consecinte. Astfel, investitorul unui bloc de locuinte tolereaza o serie de greseli impardonabile (si unele ilegale) ale constructorului spunand ca “merge si asa”, proprietara unei amenajari de interior proaspat finalizate nu mai cheama arhitectul si isi cumpara singura cea mai inflorata si mai mare canapea pe care o gaseste la Mobexpert, tamplarii ajung sa faca mobila dupa capul lor si clientii inghit “galustile” doar pentru ca “este foarte complicat sa ii punem sa o refaca acum”, beneficiarii isi iau sotiile (si nu proiectantii) sa aleaga cat mai repede corpurile de iluminat, iar noi stam, ne uitam, urlam, scriem mailuri, amenintam, dar nimeni nu ne aude, in timp ce proiectul nostru este ireparabil slutit de constructorii lenesi si beneficiarii grabiti care “stiu ei mai bine”.

In graba noastra spre culmi incetosate, dar probabil mai inalte, suntem mai bucurosi sa bifam problemele ca rezolvate decat sa stam si sa le rezolvam complet.

Rationalizari care sa justifice deciziile pripite sunt multe, dar ele nu schimba rezultatul – o carcaleala, o improvizatie vizibila, deranjanta, un plasture peste o cangrena, un acaret care va cadea la primul vant mai puternic, doar ca sa economisim 2 bani si 2 zile.

De ce la altii e altfel? De ce la altii “se” poate? (Ce imi place acest reflexiv…)

 

arh. Andrei Samoil