Hai mai repede, sa terminam !!!

October 30th, 2009

Aceasta este cea mai des intalnita greseala pe care o fac beneficiarii proiectelor imobiliare. Cred ca premizele acestei greseli sunt atat de inradacinate in mentalitatea si in subconstientul nostru in asa fel incat este aproape imposibil pentru un beneficiar sa nu cada in aceasta capcana. Chiar si noi, atunci cand ne aflam in postura de benficiari ne trezim de multe ori ca ne grabim doar de dragul ideii de a termina.

De fapt, greseala este simpla si poate fi enuntata asa: La finalul unei lucrari, beneficiarul tracasat si obosit de costurile mari, timpul lung de executie si disconfortul generat de un santier, ajunge sa accepte si sa faca tot felul de compromisuri sperand sa termine si sa incheie lucrarea mai repede.

Probabil ca suntem grabiti din nastere – intotdeauna incercam sa atingem orizontul si vrem sa o facem cat mai repede.

Cauzele acestei probleme cred ca se gasesc in momentul in care bietul beneficiar vede luminita de la capatul tunelului si, bucuros ca in sfarsit calvarul se apropie de final, accelereaza fara sa se gandeasca la consecinte. Astfel, investitorul unui bloc de locuinte tolereaza o serie de greseli impardonabile (si unele ilegale) ale constructorului spunand ca “merge si asa”, proprietara unei amenajari de interior proaspat finalizate nu mai cheama arhitectul si isi cumpara singura cea mai inflorata si mai mare canapea pe care o gaseste la Mobexpert, tamplarii ajung sa faca mobila dupa capul lor si clientii inghit “galustile” doar pentru ca “este foarte complicat sa ii punem sa o refaca acum”, beneficiarii isi iau sotiile (si nu proiectantii) sa aleaga cat mai repede corpurile de iluminat, iar noi stam, ne uitam, urlam, scriem mailuri, amenintam, dar nimeni nu ne aude, in timp ce proiectul nostru este ireparabil slutit de constructorii lenesi si beneficiarii grabiti care “stiu ei mai bine”.

In graba noastra spre culmi incetosate, dar probabil mai inalte, suntem mai bucurosi sa bifam problemele ca rezolvate decat sa stam si sa le rezolvam complet.

Rationalizari care sa justifice deciziile pripite sunt multe, dar ele nu schimba rezultatul – o carcaleala, o improvizatie vizibila, deranjanta, un plasture peste o cangrena, un acaret care va cadea la primul vant mai puternic, doar ca sa economisim 2 bani si 2 zile.

De ce la altii e altfel? De ce la altii “se” poate? (Ce imi place acest reflexiv…)

 

arh. Andrei Samoil

De ce nu negociem?

September 30th, 2009

Una din problemele de care ne lovim mereu, este reactia clientilor cand refuzam sa negociem onorariile cerute, drept pentru care, cred ca este necesar un articol in care sa explic filozofia de unde rezulta aceasta atitudine.

In primul rand, trebuie spus ca facem o diferenta foarte clara intre “negociere” si reducerea onorariilor cerute prin eliminarea sau modificarea unor elemente ale ofertei. Astfel, nu avem nicio problema in a ne modifica oferta pentru a veni in intampinarea nevoilor beneficiarilor, reducand cantitatile sau natura serviciilor oferite. Ceea ce vrem sa evitam este negocierea de bazar turcesc de la care “afaceristii” pleaca satisfacuti ca au “castigat” sau si-au “pacalit” oponentul doar prin insistenta, tupeu, trucuri, minciuni si gura mare. 

In esenta, noi nu negociem pentru ca nu suntem nici bisnitari, nici afaceristi ci suntem arhitecti. Obiectivul nostru nu este sa facem niste afaceri punctuale foarte banoase, ci sa ajungem sa ne facem un nume si sa ne cladim o reputatie serioasa bazata pe lucrarile noastre. Credem ca aceasta este adevarata afacere, iar valoarea ei nu se apropie de niciun contract, oricat de bine ar fi negociat. 

Practic, noi cunoastem valoarea muncii noastre si suntem cat se poate de rigurosi, transparenti si corecti in momentul in care redactam ofertele. Daca ne-am pune un adaos de 100 de euro (spre exemplu) in ideea ca beneficiarul va negocia, dar el nu o face, inseamna ca l-am pacalit cu 100 de euro. La fel, vom fi noi pacaliti de suma negociata daca vom accepta scaderea pretului ofertat fara a altera si continutul ofertei. Niciuna din situatiile de mai sus nu este nici in interesul nostru (pe termen lung) si nici al beneficiarului. 

Sigur ca oferim reduceri si preturi preferentiale, dar numai clientilor vechi, sau pe contracte mari, tinand cont de circumstantele fiecarui caz. 

Acest principiu il aplicam cu consecventa, refuzand sa negociem inclusiv onorariile celor ce ne presteaza noua servicii, sau de la care cumparam orice produse. Credem in puterea exemplului, si vrem sa facem o diferenta cat de mica in lumea din jurul nostru. 

Arh Andrei Samoil

De ce avem blog? Ce se intampla aici?

August 19th, 2009

Avem blog pentru ca inainte de arhitecti sau “prestatori de servicii” suntem oameni si lucram cu alti oameni. Cele mai placute lucrari ale noastre au fost cu diversi clienti cu care am dezvoltat o relatie de prietenie (sau amicitie in cel mai rau caz) si cu care am ajuns sa ne impartasim problemele si sa discutam normal, relaxati, de la egal la egal, in fata unei halbe de bere, intr-o cabana de munte, sau pe malurile Deltei. De aceea am creat aceasta pagina, ca sa ne cunoasteti mai bine, sa vedeti cum gandim si de ce gandim asa si sa va fie mai usor sa va apropiati si sa relationati cu noi.

Aici o sa publicam articole despre noi, despre proiectele care ne plac, despre viata pe santier, clienti dificili, proiecte dificile, greseli frecvente (atat ale arhitectilor cat si ale beneficiarilor) si cum sa ne pazim de ele, bani, principii si orice alte subiecte de genul celor de mai sus. Probabil ca uneori o sa refulam diverse trairi si frustrari, sau o sa fim mai acizi, sau mai duri pe anumite subiecte, dar intotdeauna ne vom fundamenta argumentatiile pe o baza logica solida si daca ni se va evidentia o greseala de rationament sau de intelegere nu ne va fi rusine sa ne cerem scuze.

Va asteptam sa fiti alaturi de noi si sa ne urmariti proiectele si articolele.