Posts Tagged ‘bun gust’

CRACIUNUL: De unde a plecat, unde a ajuns si ce intelegem noi din asta.

Tuesday, December 14th, 2010

Din nou a venit acel moment al anului. Lumea alearga dupa cadouri, se bate pe brazi taiati care se vor usca in maxim doua saptamani, pe strada si in magazine sunt craciunite cu picioare lungi si fuste scurte, sunt beculete peste tot. Parca sunt intr-un Las Vegas tematic. Mintea mea se zbate si incearca sa gasesca un sens in harababura prezenta, un rost pentru toate aceste manifestari ciudate, in timp ce din mai multe parti mi se pune neincetat intrebarea “Cum sa imi decorez casa cu gust pentru Craciun?” Gasesc foarte intersant si totodata complicat parcursul pe care l-a avut aceasta sarbatoare de-a lungul timpului si sunt destul de incurcat atunci cand sunt pus in fata nevoii de a alege o serie de decoratiuni specifice momentului.

Pentru a prezenta problema intr-o maniera cat de cat structurata, voi scrie cate putin despre fiecare simbol, sau element gasit cu precadere in aceasta perioada:

Sarbatorirea acestei perioade din an avea loc din timpuri precrestine si era asociata (sub diverse forme si justificari) solstitiului de iarna, adica celei mai lungi nopti din an (in emisfera nordica). Nasterea lui Hristos a fost sarbatorita in prima parte a erei noastre, in 6 decembrie, 6 ianuarie si, abia incepand cu secolul VI, in 25 decembrie. Data a fost aleasa destul de arbitrar, astfel incat sa coincida cu sarbatorile pagane ce se tineau in aceeasi perioada. Biserica a mizat pe raspandirea crestinismului prin suprapunerea sarbatorilor.

Simbolul bradului de Craciun are o sumedenie de legende asociate, dar numitorul comun pare sa indice ca origine popoarele nordice, pagane. Cea mai plauzibila explicatie pare a fi cea in care, de solstitiu, in cadrul ceremonialului inchinat unor zei, era taiat un brad, infipt in mijlocul satului si i se dadea foc. Ulterior, in timp, flacarile necontrolate (si periculoase) au fost inlocuite cu lumanari, sau alte simboluri viu colorate ale acestora. Traditionala stea din varful bradului este singurul simbol crestin din tot bradul de Craciun, fiind adaugata ulterior si reprezentand steaua ce i-a ghidat prin taramul sterp (si lipsit de brazi la acea latitudine) pe cei trei magi, la ieslea unde s-a nascut Hristos.

Mos Craciun a fost construit pe imaginea lui Mos Nicolae – un spiridus batran ce imparte cadouri ajutat de multi omuleti mici si care merge intr-o sanie trasa de reni. Aceasta imagine a fost creata prima data de un desenator american in 1860. Imaginea actuala a mosului burtos, barbos, cu haina rosie, centura neagra, cizme negre etc, a fost creata de Coca Cola in 1930 pentru o campanie publicitara. (Ati crezut ca este o coincidenta ca Mosul poarta culorile Coca Cola?) Aceasta campanie continua si astazi. Imaginea elfilor cu haine verzi, papuci cu varfuri incovoiate si urechi lungi s-a strecurat incet din mitologia popoarelor nordice, atelierul Mosului fiind initial situat in Finlanda. Abia ulterior, conceptia generala l-a plasat pe Mos Craciun la Polul Nord. Dezamagirea a fost totala cand s-a demonstrat stiintific faptul ca renii nu traiesc pe banchiza polara. Un personaj nou, care prinde din ce in ce mai mult la public este Craciunita care, pe langa un aspect estetic si placut, nu are un rol foarte bine definit in aceasta sarbatoare.

Astfel, noi pe 25 decembrie sarbatorim nasterea lui Hristos (dar suntem aproape siguri ca nu s-a nascut atunci) scoatem din debara un brad de plastic prafuit un an intreg (simbol al unei traditii pagane de ardere ceremoniala), asteptam sa primim cadouri de la imaginea campaniei publicitare a unei companii multinationale ce fabrica bauturi carbogazoase si, cum spuneam mai sus, ne simtim ca intr-un cazino tematic cu iz de uleiuri parfumate mirosind a brad.

Incercand sa imi ponderez carcotasul insensibil din mine, trebuie sa spun ca imi aduc aminte cu placere de sarbatorile traite in copilarie cand casa mirosea a brad si cozonac, imbodobirea pomului era un moment special pe care il asteptam toata ziua, cantam colinde si in seara de ajun venea Mos Craciun. Atunci nu conta care era originea obiceiurilor, de unde provin sau daca au sens. Erau fermecatoare in sine.

Ceea ce incerc sa spun este ca gasesc foarte importanta mentinerea si pastrarea unor traditii (indiferent de originile lor) care dau sens si culoare vietii de zi cu zi. Consider ca este naturala schimbarea si deformarea acestor traditii in timp, putin cate putin, dar totodata cred ca ar trebui sa avem mare grija in ce directie si in ce mod ne schimbam traditiile. Cred ca viteza vietii si goana dupa senzational si impact maxim ne face sa ducem lucrurile putin prea departe. Un strop de gust si de bun simt ne va spune ca bradul de plastic este un exponent al kitsch-ului, o racheta metalica, inalta de 76 de metri, acoperita cu becuri, nu aduce decat in mica masura cu un brad de Craciun si este la limita de prost gust, decorarea balconului de bloc cu sute de luminite nu spune nimic despre sarbatoare in sine, iar opera unui designer infatisand un brad albastru decorat cu beteala aurie nu este decat un produs ce trebuie achizitionat in cadrul marii petreceri de shopping ce va dura pana la orele 23.00 in seara de ajun.

Recomand intoarcerea catre origini, spre ideea si traditia initiala, intelegerea obiceiurilor si incercarea pastrarii lor fara a le deforma.

Bradul meu de Craciun este in ghiveci (ecologic), miroase a brad si nu are decat globuri mici si funde, ambele rosii. Cea mai importanta decoratiune sta sub brad si sunt cadourile familiei si celor dragi, semn al oamenilor care, pentru mine, dau sens acestei sarbatori.

Teoria culorilor 1.0.1

Thursday, May 27th, 2010

Adica teoria culorilor pe romaneste, pentru to(n)ti, sau cum sa ne coloram singuri proprietatile.

O sa imi incep rationamentul dinspre Adam si Eva, dar aveti putina rabdare pentru ca va avea logica.

Corpul uman, si mai precis ochii si creierul, sunt construiti pentru a percepe 3 dimensiuni ale lumii in care traim. Noi vedem si intelegem volume. Altfel spus, creierul s-a invatat sa suprapuna si sa interpreteze volume 3D (si nu planuri 2D) in imaginile transmise de ochii care au capacitatea de a percepe profunzimea. Astfel, intrucat suntem invatati sa compilam entitati in 3 dimeniuni, ni se va parea logic, natural si implicit frumos, un volum complex pe care creierul nostru va reusi sa il descompuna (instinctiv si in subconstient) in volume primare. In acest sens, modul in care coloram un obiect va trebui sa sugereze exact aceasta posibilitate de descompunere. Practic, trebuie sa sugeram volumele simple, vopsindu-le ca si cum ar fi colorate in masa. Din acest corolar vor rezulta cateva teoreme: niciodata nu se schimba culoarea pe un colt exterior. De fiecare data cand se doreste schimbarea culorii, se va schimba pe un colt interior, sau, cel mult, in camp. In cazul in care doriti schimbarea culorii in camp (in plan si nu pe un colt) este recomandata folosirea unui nut (mic sant), sau a unei rame, decros, sau profil care prin volumul sau sa justifice trecerea de la o culoare la alta.

Schimbarea culorilor pe colt exterior este nenaturala intrucat nu va fi posibila intelegerea (vizualizarea) volumelor asociate fiecarei culori, acestea neputand sa fie imbinate in asa fel incat sa se schimbe culoarea pe coltul iesit in afara. Creierul percepe (chiar daca inconstient) aceasta mica balba si rezulta o senzatie neplacuta, de nesiguranta, de urat cu privire la obiectul astfel vopsit.

Pentru a intelege in totalitate aceste principii, este suficient sa incepem sa vizualizam lumea din jurul nostru intelegand volumele: un perete nu este un plan bidimensional ci este un paralelipiped, o grinda este o prisma dreapta (care bineinteles ca va avea toate cele 3 fete fizibile de aceeasi culoare), un colt exterior al unei case este un volum in sine si nu doar o intersectie de doua planuri colorate diferit, un balcon pe fatada unei case poate fi perceput ca un volum separat si deci colorat diferit, etc.

 

In ceea ce priveste alegerea culorilor, problema intra intr-o oarecare masura in zona unui usor subiectivism. Niste reguli uzuale vorbesc despre a nu folosi mai mult de 3 (maxim 4) culori, insa niste mici profile de aluminiu (gri), un tavan alb, sau o canapea neagra, de multe ori nu deranjeaza nefiind percepute ca parte din compozitia cromatica. Alte reguli (mai vechi si poate demodate) vorbesc despre nevoia de 5% rosu in orice compozitie. O regula universala (probabil cea mai importanta) ce sta la baza oricarui proiect reusit este consecventa in compozitie. (Daca am inceput o amenajare a unei camere exclusiv in tonuri de alb si rosu, cu siguranta nu voi alege o perdea sau un covoras tricolor.)

 

Tineti cont de aceste mici trucuri si veti evita foarte multe gafe comune ce apar invariabil in amenajarile sau proiectele facute “dupa ureche”.

 

Arh. Andrei Samoil