Posts Tagged ‘incapatanare’

Hai sa ne certam de dragul de a ne certa !!! (Relatia arhitect – client)

Tuesday, August 3rd, 2010

Am mai vazut fimul asta…

Stam toti si ne chinuim sa facem o solutie buna, care sa inglobeze nevoile clentului, sa arate si bine si sa ne faca cinste.

Apoi o vede clientul – un om bun, ocupat, “de cariera”, preocupat de ale lui – si o schimba. Isi mai aminteste de niste criterii pe care le uitase la prima discutie.

Schimbam solutia. In cateva zile este gata cu tot cu imagini.

O vede clientul si imi trimite un mail in care imi enumera modificarile pe care le vrea. Imi spune cum “va fi”, nu imi cere sfatul.

Putin jignit, trec peste tonul ferm si inflexibil al mesajului. Ma gandesc ca mi s-a parut, ca nu o fi fost atent. Il sun si ii expun argumentele mele. Stiu sigur ca nu e bine sa pui aragazul intre chiuveta si frigider, dar nu ma crede (sau ma ignora). Sunt la fel de sigur ca ce vrea el o sa arate urat.

Ma apuc si modific solutiile din nou. Alte zile, dar ajung la un compromis si sunt fericit. Am reusit sa ii satisfac chiar toate criteriile si solutia este corecta si functionala. Ii trimit a treia varianta.

A doua zi imi scrie ca el “stie ce vrea” si ca aragazul “va sta” intre frigider si chiuveta. Deja pare agasat…

Ma gandesc ca poate nu a fost atent prima data cand i-am argumentat. Ii scriu. Ii expun toate argumentele cu grija si ii spun ca intr-adevar el are ultimul cuvant, dar macar sa stie care sunt dezavantajele solutiei pe care mi-o impune. Vreau sa ramana in scris.

Astept si sper.

Imi raspunde scurt: “Raman la optiunea mea initiala.”

Ma supar. Sunt dezamagit… Nu inteleg de ce se incapataneaza. Speram ca o sa ma mandresc cu proiectul asta nu ca o sa ajung sa evit sa trec pe strada lui.

Ma apuc sa fac modificarile cum vrea el si chiar cand ii trimit ultima varianta imi pica fisa: De ce vreau sa ii fac bine cu de-a sila? De ce ma chinui? De ce ajung sa ma contrez cu un client aparand chiar interesele lui? Deja am lucrat de doua ori mai mult decat daca as fi facut din prima solutia lui incorecta. Mie nu imi iese nimic din afacerea asta. Poate doar un ulcer la stomac.

Ma culc cu un gust amar…

Peste cateva zile realizez altceva: In ziua in care nu o sa mai sustin solutiile corecte si imi voi da seama ca m-am transformat intr-un arhitect-leguma care face doar ce ii cere clientul ca sa isi ia banii repede, ma las de arhitectura si ma apuc de altceva. In ziua in care voi sta moale, tolanit pe scaun si ma voi transforma in desenator, o sa inchid firma!

Pana atunci, HAI SA NE CERTAM !!!

Macar stiu ca m-am luptat pentru ce e corect si ca prostia clientului e doar a lui, iar eu am facut tot ce am putut ca sa o evit.

 

Arh. Andrei Samoil