Posts Tagged ‘prost gust’

CRACIUNUL: De unde a plecat, unde a ajuns si ce intelegem noi din asta.

Tuesday, December 14th, 2010

Din nou a venit acel moment al anului. Lumea alearga dupa cadouri, se bate pe brazi taiati care se vor usca in maxim doua saptamani, pe strada si in magazine sunt craciunite cu picioare lungi si fuste scurte, sunt beculete peste tot. Parca sunt intr-un Las Vegas tematic. Mintea mea se zbate si incearca sa gasesca un sens in harababura prezenta, un rost pentru toate aceste manifestari ciudate, in timp ce din mai multe parti mi se pune neincetat intrebarea “Cum sa imi decorez casa cu gust pentru Craciun?” Gasesc foarte intersant si totodata complicat parcursul pe care l-a avut aceasta sarbatoare de-a lungul timpului si sunt destul de incurcat atunci cand sunt pus in fata nevoii de a alege o serie de decoratiuni specifice momentului.

Pentru a prezenta problema intr-o maniera cat de cat structurata, voi scrie cate putin despre fiecare simbol, sau element gasit cu precadere in aceasta perioada:

Sarbatorirea acestei perioade din an avea loc din timpuri precrestine si era asociata (sub diverse forme si justificari) solstitiului de iarna, adica celei mai lungi nopti din an (in emisfera nordica). Nasterea lui Hristos a fost sarbatorita in prima parte a erei noastre, in 6 decembrie, 6 ianuarie si, abia incepand cu secolul VI, in 25 decembrie. Data a fost aleasa destul de arbitrar, astfel incat sa coincida cu sarbatorile pagane ce se tineau in aceeasi perioada. Biserica a mizat pe raspandirea crestinismului prin suprapunerea sarbatorilor.

Simbolul bradului de Craciun are o sumedenie de legende asociate, dar numitorul comun pare sa indice ca origine popoarele nordice, pagane. Cea mai plauzibila explicatie pare a fi cea in care, de solstitiu, in cadrul ceremonialului inchinat unor zei, era taiat un brad, infipt in mijlocul satului si i se dadea foc. Ulterior, in timp, flacarile necontrolate (si periculoase) au fost inlocuite cu lumanari, sau alte simboluri viu colorate ale acestora. Traditionala stea din varful bradului este singurul simbol crestin din tot bradul de Craciun, fiind adaugata ulterior si reprezentand steaua ce i-a ghidat prin taramul sterp (si lipsit de brazi la acea latitudine) pe cei trei magi, la ieslea unde s-a nascut Hristos.

Mos Craciun a fost construit pe imaginea lui Mos Nicolae – un spiridus batran ce imparte cadouri ajutat de multi omuleti mici si care merge intr-o sanie trasa de reni. Aceasta imagine a fost creata prima data de un desenator american in 1860. Imaginea actuala a mosului burtos, barbos, cu haina rosie, centura neagra, cizme negre etc, a fost creata de Coca Cola in 1930 pentru o campanie publicitara. (Ati crezut ca este o coincidenta ca Mosul poarta culorile Coca Cola?) Aceasta campanie continua si astazi. Imaginea elfilor cu haine verzi, papuci cu varfuri incovoiate si urechi lungi s-a strecurat incet din mitologia popoarelor nordice, atelierul Mosului fiind initial situat in Finlanda. Abia ulterior, conceptia generala l-a plasat pe Mos Craciun la Polul Nord. Dezamagirea a fost totala cand s-a demonstrat stiintific faptul ca renii nu traiesc pe banchiza polara. Un personaj nou, care prinde din ce in ce mai mult la public este Craciunita care, pe langa un aspect estetic si placut, nu are un rol foarte bine definit in aceasta sarbatoare.

Astfel, noi pe 25 decembrie sarbatorim nasterea lui Hristos (dar suntem aproape siguri ca nu s-a nascut atunci) scoatem din debara un brad de plastic prafuit un an intreg (simbol al unei traditii pagane de ardere ceremoniala), asteptam sa primim cadouri de la imaginea campaniei publicitare a unei companii multinationale ce fabrica bauturi carbogazoase si, cum spuneam mai sus, ne simtim ca intr-un cazino tematic cu iz de uleiuri parfumate mirosind a brad.

Incercand sa imi ponderez carcotasul insensibil din mine, trebuie sa spun ca imi aduc aminte cu placere de sarbatorile traite in copilarie cand casa mirosea a brad si cozonac, imbodobirea pomului era un moment special pe care il asteptam toata ziua, cantam colinde si in seara de ajun venea Mos Craciun. Atunci nu conta care era originea obiceiurilor, de unde provin sau daca au sens. Erau fermecatoare in sine.

Ceea ce incerc sa spun este ca gasesc foarte importanta mentinerea si pastrarea unor traditii (indiferent de originile lor) care dau sens si culoare vietii de zi cu zi. Consider ca este naturala schimbarea si deformarea acestor traditii in timp, putin cate putin, dar totodata cred ca ar trebui sa avem mare grija in ce directie si in ce mod ne schimbam traditiile. Cred ca viteza vietii si goana dupa senzational si impact maxim ne face sa ducem lucrurile putin prea departe. Un strop de gust si de bun simt ne va spune ca bradul de plastic este un exponent al kitsch-ului, o racheta metalica, inalta de 76 de metri, acoperita cu becuri, nu aduce decat in mica masura cu un brad de Craciun si este la limita de prost gust, decorarea balconului de bloc cu sute de luminite nu spune nimic despre sarbatoare in sine, iar opera unui designer infatisand un brad albastru decorat cu beteala aurie nu este decat un produs ce trebuie achizitionat in cadrul marii petreceri de shopping ce va dura pana la orele 23.00 in seara de ajun.

Recomand intoarcerea catre origini, spre ideea si traditia initiala, intelegerea obiceiurilor si incercarea pastrarii lor fara a le deforma.

Bradul meu de Craciun este in ghiveci (ecologic), miroase a brad si nu are decat globuri mici si funde, ambele rosii. Cea mai importanta decoratiune sta sub brad si sunt cadourile familiei si celor dragi, semn al oamenilor care, pentru mine, dau sens acestei sarbatori.

Urat, de prost gust, sau kitsch?

Tuesday, June 8th, 2010

As fi bogat daca as fi fost platit de fiecare data cand mi s-a spus de catre clienti pretiosi, fuduli si aroganti ca “gusturile nu se discuta”. Din pacate, sau din fericire, aceasta zicala, la fel ca si alte vorbe de duh precum “exceptia care confirma regula”, sau “crede si nu cerceta”, nu are nicio baza logica, fiind creata pentru a ne gadila orgoliul si a ne multumi cu putinul pe care il stim.

De fapt, ceea ce vreau sa spun este ca “gusturile se discuta” in marea lor majoritate. Desi s-ar putea ca aceasta afirmatie sa nu fie intotdeauna corecta cu privire la preferintele culinare, atunci cand vine vorba de arta si toate formele ei (muzica, pictura, fotografie, moda, arhitectura, etc.), se poate aplica de fiecare data. Acesta este motivul pentru care exista critici, oameni educati in artele respective, artisti care creeaza, oameni care incearca sa puna la punct un set (cat de arbitrar) de reguli si principii dupa care o lucrare poate fi judecata egal de orice cunoscator.

 

Mai departe, voi incerca sa explic fiecare din cele trei notiuni mentionate in titlu (pe care majoritatea le considera sinonime).

Cel ce va afirma ca “stilul rococo este urat” nu poate fi decat un parvenit needucat. Notiunea de “urat” conform DEX inseamna “Care are o infatisare neplacuta, care este lipsit de frumusete, de armonie”. Cu siguranta, nu putem spune despre un stil anume ca ii lipseste armonia si consecventa care l-a consacrat ca stil. Cand vine vorba de arta, daca nu intelegem principiile si ideile din spatele unei lucrari, nu inseamna neaparat ca lucrarea aceea este urata. S-ar putea sa nu ni se potriveasca, sau sa nu avem noi capacitatea si cunostintele necesare pentru a o intelege. Este mult mai prudent sa incercam sa aflam ce au de spus cei cu adevarat avizati, si apoi sa decidem daca ni se potriveste sau nu, daca lucrarea ne comunica ceva sau nu si sa evitam sa o etichetam din mers ca urata.

In ceea ce priveste fenomenul kitsch-ului nu voi recomanda definitia mult prea genereala a DEX. Notiunea de kitsch defineste doar o imitatie nereusita, o imitatie proasta. Gresia cu aspect de piele sau de parchet este kitsch. Parchetul cu aspect de greseie, lambriul de plastic, bibeloul prost finisat in forma de balerina, pestele din plastic de pe televizor, semineul fals din apartamentul de bloc, sunt toate kitsch. Tot in aceasta categorie se incadreaza si faianta de bucatarie cu fructe desenate, montata in apartamente de bloc in Bucuresti (solutie compatibila cu o bucatarie traditionala din sudul Frantei), casa de Pipera in “stil mediteranean”, arcadele din apartamentele de bloc, bradul de craciun din plastic, cascada din plastic, cu pompa si furtun din curte, sau arteziana mica de pe birou. Materiale ca PAL-ul melaminat (al carui aspect este dat de o melamina cu aspect de lemn), parchetul laminat (cu fibra lemnului imprimata pe calculator), sau tigla bituminoasa se apropie periculos de mult de sfera notiunii de kistch.

Ideea de “prost gust” nu are nevoie de o definitie anume. Am adus in discutie notiunea doar pentru a o diferentia de kitsch. Astfel, kitsch-ul este de prost gust, dar prostul gust nu inseamna neaparat kitsch. Cateva exemple de elemente arhitecturale sau de amenajari de prost gust care nu sunt kitsch ar fi un vas de wc roz sau mov, balustrul in arhitectura “moderna”, arcada cu colturi pe laterale, leul de piatra de la intrarea vilei din Baneasa, vopseaua mov, roz sau galben strepezit, palatul tiganesc, sau preferatul meu, covorul cu rapirea din serai de pe perete.

 

Pentru a evita sa faceti astfel de greseli ar trebui ca fiecare sa accepte faptul ca nu este a-toate-cunoscator si ca nu are cum sa aiba gusturi impecabile fara o educatie dedicata, orientata pe aceasta directie. Consultati oamenii avizati, fiti deschisi la sfaturile lor, incercati sa intelegeti principiile si incercati sa gasiti stilul ce vi se potriveste si sa fiti consecventi in aplicarea lui. Noi asa facem.

 

arh Andrei Samoil